dailycanal.com
În noaptea tragică de 31 iulie 2025, viața tinerei ucrainence Veronika Osintseva s-a schimbat pentru totdeauna. O rachetă rusească a lovit o clădire cu nouă etaje din Kiev, unde locuia cu părinții ei. În timp ce ea a supraviețuit miraculos căderii de la cel mai înalt etaj, părinții ei au devenit victimele atacului brutal.
Această artistă de 23 de ani, care iubește muzica și compunerea de rap, a devenit un simbol al spiritului uman de neînvins. Potrivit ziarului Bild, în total 32 de persoane au murit în accident.
Noaptea fatidică și supraviețuirea incredibilă
La scurt timp după miezul nopții, primele rachete rusești au început să cadă pe Kiev. Inițial, apărarea antiaeriană a orașului era sub foc. ‘Rachetele cădeau peste tot în jur. Mai târziu a pornit o alertă aeriană și am mers la culcare. Câteva ore mai târziu, sirena s-a auzit din nou – și în același moment a fost o lovitură directă’, își amintește Veronika.
Valul de presiune a aruncat literalmente tânăra femeie din apartamentul de la etajul nouă. Probabil a fost salvată de pat, care a atenuat impactul căderii de la o înălțime de aproape 30 de metri. În ciuda căderii dramatice, a suferit ‘doar’ o fractură la picior.
Pierderea tragică a părinților
Părinții Veronikăi – tatăl Andriy (60) și mama Natalia (49) – nu au supraviețuit atacului. Racheta a lovit exact între camerele lor. ‘Pur și simplu am simțit că nu mai sunt printre noi’, spune Veronika cu lacrimi în ochi.
Drumul spre recuperare și speranța pentru viitor
Reabilitare fizică și psihologică
La spital, Veronika se recuperează după rănile fizice, dar cicatricile psihologice vor necesita mult mai mult timp pentru a se vindeca. În timpul tratamentului, se consolează cu jucării de pluș și încearcă să înțeleagă inexplicabilul.
Un mesaj de pace
‘Nu înțeleg cum pot oamenii să ducă războaie. Vreau ca Ucraina să trăiască. Ca oamenii să iubească, să creeze și să se bucure de viață – în siguranță!’ își exprimă dorința tânăra femeie, care a supraviețuit imposibilului, dar cu un preț teribil.
La înmormântarea părinților ei, stând în scaunul cu rotile, le-a cântat pentru ultima oară. Vocea îi tremura și lacrimile îi curgeau pe față în timp ce privea fotografiile lor. ‘Nu știu de ce mai sunt aici…’, adaugă ea în tăcere.
