dailycanal.com
Roseana Spangler-Sims (72) a luat o decizie curajoasă și, în același timp, controversată. După o luptă de 18 luni cu cancerul pancreatic în stadiul patru, a decis să utilizeze legea californiană privind moartea asistată pentru a-și pune capăt suferinței. După cum relatează portalul People, povestea ei deschide o discuție importantă despre dreptul la o moarte demnă.
Drumul spre o decizie dificilă
După un tratament dificil, care a inclus chimioterapie și radioterapie, în iunie anul acesta a aflat că boala se răspândește în continuare. Atunci a decis să întrerupă tratamentul și să folosească opțiunea morții asistate, permisă în 11 state din SUA.
‘Sunt pregătită să plec. Sunt mai liniștită decât oricând’, spune Roseana, care a decis să-și împărtășească ultimele momente pentru a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine acest proces.
Ultimele zile pline de dragoste și amintiri
Cu două săptămâni înainte de plecarea programată, s-a mutat într-o casă închiriată în munți, unde a fost vizitată de fiul ei Shawn și familia sa. Au petrecut timpul împreună răsfoind fotografii, plimbându-se prin pădurile din jur și au organizat o petrecere de rămas bun cu prietenii și familia.
Pregătirea pentru ultima călătorie
Ritualuri și tradiții
Roseana și-a ales cu grijă hainele pentru ultima ei zi – pantaloni de pijama Chicago Cubs și un tricou Star Trek cu o semnificație personală. Ultimele ei ore sunt însoțite de ritualuri speciale, inclusiv o ceremonie cu salvie și o microdoză de psilocibină sub supravegherea experților.
Ultimele momente
Pentru plecarea ei, a pregătit un playlist care include o versiune jazz a piesei ‘Fly Me to the Moon’ și alte melodii preferate. Patul de spital este amplasat pe terasă cu vedere la munți, unde va fi înconjurată de familie în timpul ultimelor sale momente.
Moștenirea pentru viitor
Roseana crede că moartea nu este sfârșitul, ci începutul unei noi aventuri. Și-a donat corpul pentru cercetare științifică Universității din California la San Diego. ‘Cred că plec într-o dimensiune liniștită a existenței. Sper că am contribuit suficient la binele comun pentru a ajunge în acel loc liniștit pe care oamenii îl numesc rai’, își încheie povestea.
