dailycanal.com
Într-o poveste emoționantă de curaj și acceptare a unui destin dificil, Roseana Spangler-Sims, în vârstă de 72 de ani, a decis să împărtășească public ultimele sale ore înainte de încheierea planificată a vieții sale. Cu aproape 18 luni în urmă, a fost diagnosticată cu cancer pancreatic în stadiul patru. După un tratament epuizant și o deteriorare a stării de sănătate, a decis să folosească legea privind moartea asistată.
Așa cum raportează portalul PEOPLE, Roseana a decis să-și petreacă ultimele zile alături de familia sa cea mai apropiată, într-un mediu natural liniștit.
Calea către o decizie dificilă
După mai mult de un an de chimioterapie și radioterapie, în iunie anul acesta, a aflat că cancerul se răspândește în continuare. Atunci a decis să înceteze tratamentul și să folosească opțiunea unei plecări demne prin legea privind moartea asistată, care este legală în unsprezece state americane.
‘Sunt pregătită să plec. Mă simt mai liniștită ca niciodată’, spune Roseana cu o calmă remarcabilă în voce, în ciuda durerilor constante și a epuizării.
Ultimele zile pline de amintiri și iubire
Roseana a decis să petreacă ultimele două săptămâni din viața ei într-o casă închiriată, înconjurată de natură. A fost însoțită de fiul ei Shawn, soția sa Cindy și sora ei. Împreună au revizuit fotografii de familie, au organizat o petrecere de rămas bun și s-au bucurat de momente liniștite în natură.
Pregătiri pentru ultima zi
Pregătire spirituală și fizică
În ziua plecării, va fi prezentă o însoțitoare specială a sfârșitului vieții (death doula) Melissa McClave. O parte a ceremoniei va include și un ritual cu microdoze de ciuperci psihedelice, menit să inducă o stare de calm și conexiune cu natura.
Detalii personale
Roseana și-a ales cu grijă hainele pentru ultima ei zi – pantaloni de pijama Chicago Cubs și un tricou cu motiv Star Trek, care simbolizează pasiunile și convingerile ei de-a lungul vieții.
Moștenire pentru viitor
În ciuda apropierii sfârșitului, Roseana percepe plecarea ei ca pe începutul unei noi aventuri. Și-a donat corpul pentru cercetare științifică la Universitatea din California. ‘Cred că plec într-o dimensiune pașnică a existenței. Nu este un sfârșit, ci un nou capitol’, spune ea cu speranță în voce.
Prin povestea sa, dorește să ajute oamenii să înțeleagă mai bine semnificația morții asistate și a dreptului la o plecare demnă. Ultima ei dorință este ca oamenii să înceteze să răspândească ura și, în schimb, să celebreze diferențele reciproce.
