Gestul neașteptat al chelneriței a emoționat un bărbat surd: ‘În sfârșit m-am simțit înțeles’

O cină obișnuită într-un restaurant s-a transformat într-un moment de neuitat, când o chelneriță a surprins un oaspete surd comunicând în limbajul semnelor. Robert Haney, în vârstă de 42 de ani, care și-a pierdut auzul la o vârstă fragedă după ce a suferit de meningită, a vizitat restaurantul său preferat împreună cu soția sa. Niciunul dintre ei nu bănuia că îi așteaptă o surpriză atât de plăcută. După cum raportează portalul People, această vizită a devenit excepțională datorită gestului unic al personalului.

Moment neașteptat de înțelegere

Pentru Robert, care se confruntă cu pierderea auzului de la vârsta de trei ani, întâlnirea cu chelnerița care stăpânea limbajul semnelor a fost extrem de emoționantă. „Am fost șocat și, totodată, entuziasmat, pentru că puțini chelneri cunosc limbajul american al semnelor”, explică Robert. Soția sa, Maggie, care a studiat interpretarea limbajului semnelor, îi traduce de obicei, dar de data aceasta nu a fost nevoie.

Provocările comunicării zilnice

În calitate de proprietar al unei companii de mutări, Robert se întâlnește zilnic cu oameni care nu cunosc limbajul semnelor. „De obicei, trebuie să depun un efort suplimentar pentru a comunica cu ceilalți”, spune el. „Ca persoană surdă, uneori mă simt izolat, deoarece comunicarea nu este întotdeauna ușoară. Când chelnerii cunosc măcar elementele de bază ale limbajului semnelor, nu trebuie să mă străduiesc atât de mult.”

Obstacole comune în comunicare

Robert subliniază că citirea pe buze nu este o soluție fiabilă, așa cum mulți cred. Chiar și gesturi mici din partea persoanelor auditive, cum ar fi menținerea contactului vizual sau disponibilitatea de a comunica în scris, pot îmbunătăți semnificativ interacțiunea reciprocă.

Inspirație pentru alții

Soții Haney, în calitate de creatori de conținut, se străduiesc să crească conștientizarea despre comunitatea surzilor. „Persoanele surde pot face absolut orice”, explică Maggie. „Singurul lucru pe care nu-l pot face este să audă. De aceea, când chelnerița a spus că știe elementele de bază ale limbajului semnelor, am văzut asta ca pe o ocazie perfectă de a arăta cât de importantă este accesibilitatea.”

Această poveste îi inspiră pe oameni să învețe limbajul semnelor și să abordeze persoanele surde cu același respect ca pe ceilalți. Chiar și un gest mic poate avea o semnificație enormă în viața unei persoane cu deficiențe de auz.