O cină obișnuită s-a transformat într-o experiență de neuitat, când Robert Haney Jr., în vârstă de 42 de ani, și soția sa au vizitat restaurantul lor preferat. Bărbatul, care și-a pierdut auzul la vârsta de trei ani după ce a contractat meningită, nu se aștepta ca tocmai aici să trăiască unul dintre cele mai frumoase momente ale vieții sale. Nimic nu indica faptul că această seară va fi diferită de zecile de vizite anterioare. Conform portalului PEOPLE, situația s-a schimbat dramatic în momentul în care chelnerița s-a apropiat de masa lor.
O întâlnire surprinzătoare care dărâmă barierele
Când chelnerița a început să comunice în limbajul semnelor, Robert nu și-a putut crede ochilor. ‘Am fost șocat și, în același timp, entuziasmat, deoarece puține chelnerițe stăpânesc limbajul semnelor american (ASL)’, a dezvăluit Robert. Pentru un bărbat care, de obicei, se bazează pe soția sa ca interpretă, a fost un moment excepțional.
Soția sa, Maggie, care a studiat interpretarea limbajului semnelor, le traduce de obicei conversațiile. Nu pentru că soțul ei nu ar fi putut comunica singur, ci pur și simplu pentru că este mai rapid și mai practic.
Provocări zilnice în comunicare
Obstacole comune
Robert, ca proprietar al unei firme de mutări, se întâlnește rar cu oameni care stăpânesc limbajul semnelor. Majoritatea clienților săi nu au cunoștințe de ASL, ceea ce duce adesea la necesitatea unor metode alternative de comunicare.
Soluții și adaptări
În comunicare, el folosește o combinație de citire pe buze, vorbire proprie, gesturi și aplicații de transformare a textului în vorbire. Subliniază însă că doar citirea pe buze are limite semnificative și nu este o soluție fiabilă.
Inspirație pentru alții
Soții Haney, ca și creatori de conținut, încearcă să crească gradul de conștientizare cu privire la comunitatea surzilor. ‘Persoanele surde pot face absolut orice. Singurul lucru pe care nu-l pot face este să audă’, explică Maggie. Povestea lor arată cum un simplu efort de înțelegere poate schimba întreaga zi a cuiva.
Această poveste subliniază importanța incluziunii și amintește că chiar și gesturile mici pot avea o semnificație uriașă. Cunoașterea chiar și a elementelor de bază ale limbajului semnelor poate îmbunătăți semnificativ viața persoanelor cu deficiențe de auz și poate construi punți între lumea auzitorilor și cea a surzilor.